Zen

 Mi s-a spus de multe ori cat de calma par mereu, cum nu ma enervez si nu urlu si suport toate prostiile oamenilor fara sa fac crize de nervi. Si asa era, probabil, desi mie nu mi se parea cine stie ce. Acum, totusi, incep sa vad ca ma schimb, ca nervii mei nu mai sunt la fel de flexibili, ca,  desi nu izbucnesc si nu urlu si nu jignesc oamenii in fata, simt cum incepe sa imi fiarba sangele cand aud ce pot scoate pe gura unii oameni. Si ma intreb care e limita minima de ratiune si de bun simt pe care o poate avea cineva astfel incat sa supravietuiasca atat de mult fara sa fie batut. Chiar asa de usor de enervat am ajuns? Am gresit prin faptul ca nu am rabufnit la orice intepatura? Vreau sa fiu din nou acea persoana calma, careia un comentariu aiurea nu ii poate strica ziua. Vreau sa zic din nou „Lasa, ca nu conteaza ce zic ei, oricum nu ma influenteaza pe mine cu nimic”. Vreau sa rad cand aud oameni spunand chestii la limita idioteniei, nu sa ma enervez. Vreau sa fiu eu in lumea mea, fara sa imi mai pese de toate povestile altora. Vreau sa fiu zen.

Anunțuri