Doar fa ce vrei si soarta va avea grija de restul. La asta m-am gandit azi. Pentru ca, oricum, nu ai cum sa iti influentezi destinul, daca exista asa ceva. Si mie imi place sa cred ca exista. Ca totul se va intampla asa cum trebuie, indiferent de deciziile tale de zi cu zi, care par asa de importante si de greu de luat. Ceea ce conteaza este sa te simti bine, sa stai cu oameni care iti plac, sa faci lucruri noi, si sa nu lasi timpul sa treaca pe langa tine. Trebuie sa faci si greseli, si lucruri stupide, si sa te prostesti. Si apoi, te vei trezi intr-o zi si iti vei da seama ca esti exact acolo unde trebuie sa fii, ca toate intamplarile, coincidentele si ghinioanele pe care le-ai avut te-au adus aici, si ca deciziile pe care le-ai luat te-au ajutat putin sa iei curba, dar directia in care urma sa mergi era deja stabilita. Imi place, intr-un fel, sa cred lucrurile astea, pentru ca deciziile ma streseaza si ma obosesc, si nu imi plac. Si probabil ca aberez putin, dar am voie sa fac asta aici.

Anunțuri

Ce faci? Bine, tu? Bine.

Ma frustreaza putin faptul ca am blogul de ceva timp deja si nu am reusit sa scriu cam nimic. Dar azi mi-am dat seama ca asta e probabil din cauza asteptarilor mele. De la mine, in special. Ma gandeam ca o sa fie usor sa scriu pur si simplu ce imi trece mie prin cap, pana la urma cat poate fi de greu sa scrii despre ce simti, ce te enerveaza, ce crezi, ce melodie ai in cap acum? Mda, mai greu decat credeam, cel putin la inceput. E ca atunci cand cunosti o persoana pentru prima oara (si, pentru mine, chiar si asta poate fi destul de awkward la inceput). Nu stii despre ce sa vorbesti, ce sa spui (desi in alte situatii parca nu te poti opri din vorbit), te chinui cu small talk-ul, pana cand, intr-o zi, iti dai seama ca deja va cunoasteti, ca incepi sa ii spui lucruri tot mai multe si mai profunde. Poate mai incolo, cand o sa ne cunoastem (eu si blogul) putin mai bine, o sa devina asa cum vreau eu, fara awkward silence-uri sau teama sa nu zic ceva gresit. Pentru moment, totusi, presimt ca ne vom rezuma la conversatii scurte despre de ce nu scriu eu pe blog. Si daca chiar nu, putem intotdeauna sa vorbim despre vreme. 🙂

Hello world!

Dupa zile intregi in care m-am gandit si razgandit pentru a alege un titlu pentru blogul meu, in sfarsit, here I am! Si nu am idee daca imi va citi cineva ideile, problemele, dilemele si uneori aberatiile (e nevoie si de asa ceva din cand in cand) pe aici, dar tot ce pot sa fac este sa sper ca asta nu ma va descuraja de la a scrie cat mai des. 😀